Câteva ore petrecute în Veneția sub o umbrelă, dârdâind de frig și înjurând printre dinți, când afară ploua cu găleata. Așa arată una din cele mai interesante experiențe din călătoriile noastre în 2016.

Cum eram într-un city break la Bologna, iar Veneția nu e nici la două ore distanță, am zis că trebuie să dăm o fugă și până acolo. Așa că într-o dimineață ne-am luat bilete de tren (încep de la 10 EUR/persoană/sens) și am plecat spre Veneția. Doar că am uitat să luăm și soarele cu noi. :-)

Am ajuns în gara Santa Lucia la un pic peste ora 10 şi ne-am trezit într-o mulţime agitată de oameni cu umbrele, geci groase şi pelerine de ploaie. Din fericire, în gară am găsit un magazin Tiger (un concept danez pe care-l mai văzusem prin călătorii), de unde ne-am “alimentat” cu două umbrele. Aveau să ne fie tovarăşe bune de drum în acea zi. Şi ne-am început itinerariul. :-)

Obiectivul 1: Mercato Rialto

După ce am ieşit din gară, am mers să ne cumpărăm bilete pentru vaporetto, pentru că nu era chip să te deplasezi altfel prin Veneţia în acea zi (dacă e cald afară, mergi pe jos cât de mult poţi). Un bilet pentru 24 de ore ne-a costat 20 EUR/persoană. iar până să urcăm pe vaporaş am aşteptat vreo 30 de minute, pentru că era foarte aglomerat. Odată ajunşi în vaporetto, nu am făcut mult până la prima atracţie a zilei: Mercato Rialto, cea mai faimoasă piaţă a Veneţiei. Evident că ploaia și ora relativ târzie îi alungase şi pe cei mai mulţi vânzători din piaţă, dar am găsit câteva tarabe cu scoici Saint Jacques, somon, merluciu şi mulţi alţi peşti proaspeţi, numai bune de pozat.

Obiectivul 2: Podul Rialto

Podul Rialto este una dintre mândriile veneţienilor, o atracţie turistică la fel de importantă ca Basilica San Marco sau turnul Campanile. Dintre toate podurile care traversează Grand Canal, podul Rialto este cel mai vechi şi cel mai impunător. Păcat că atunci când l-am vizitat era în reconstrucţie şi nu dădea foarte bine în poze. :-) Dar chiar şi aşa, îţi spunem că trebuie să îl vezi, să îl traversezi şi să ştii că la vremea lui (a fost ridicat în 1591) i-a costat pe veneţieni 250.000 de ducaţi, aproximativ 19 milioane de dolari dacă ar fi să facem conversia în zilele noastre.

Obiectivul 3: All’Arco

Care sunt cele mai bune locuri în care te adăposteşti când plouă? Simplu! Barurile şi restaurantele. Din fericire, Veneţia nu duce lipsă de ele, aşa că am făcut puţin “pub crawling”. Primul loc pe lista noastră a fost All’Arco, un bacaro (bar tipic veneţian) despre care citisem pe blogul Andrei. Aici se pune accent pe tradiţionale cichetti, gustări de bar, care sunt pentru veneţieni ce sunt tapas-urile pentru spanioli. Preţurile lor variază între 1 şi 5 euro (noi ne-am ales mai multe felii de pâine crocantă cu anşoa, cod sărat şi brânzeturi), suficient cât să-ţi rămână câţiva euro pentru un pahar de vin, prosecco sau Aperol Spritz.

Obiectivul 4: Cantina Do Mori

Despre Cantina Do Mori se spune că este cel mai vechi bacaro din Veneţia, iar de când i-am trecut pragul am simţit că ne-am întors înapoi în timp. Datează din 1462 şi se spune că a fost unul din locurile preferate ale lui Giacomo Casanova, originalul latino lover. :-) La Do Mori ne-am delectat cu cichetti (recomandăm caracatiţa), dar şi cu tramezzini, sandvişuri din pâine albă, fără coajă. Sfat: ține cont că au și o listă impresionantă de vinuri la pahar. Iar în timp ce mănânci, poţi admira în voie vasele din fontă care stau atârnate de tavan.

Obiectivul 5: Străduţele Veneţiei

Dacă Veneția nu ar fi avut atât de multe străduțe întortocheate, vizita noastră de o zi ar fi fost una banală. Ne-am plimbat pe unde am văzut cu ochii, ne-am adăpostit sub câte o streașină când ploaia începea să devină enervantă și am găsit destule lucruri bune de pozat. La fiecare colţ ne mai întâmpina ba un magazin cu măşti care mai de care mai colorate, ba o trattorie autentică, ba o statuie uitată de vreme. Un lucru e sigur: GPS-ul şi harta nu ne-au ajutat deloc pe străduţele Veneţiei.

Obiectivul 6: La Cantina

Plimbându-ne pe Strada Nuova, una dintre cele mai mari străzi veneţiene pe care am călcat în acea zi, ne-a sărit în ochi un mesaj scurt şi la obiect: “6 stridii la 15 euro”. Locul se numeşte La Cantina şi îmi era cunoscut din mai multe articole găsite pe Internet. Şi iată-ne în doar câteva minute în faţa unei cutii cu şase stridii “sănătoase”, aşezate pe cuburi de gheaţă. Le-am stropit cu zeamă de lămâie, să alunece mai bine pe gât, şi le-am împrietenit cu două pahare de prosecco. Aşa, cât să îi facem în ciudă vremii de-afară.

Obiectivul 7: Piaţa San Marco

După atât “pub crawling” veneţian, am ajuns şi în “inima” oraşului: Piaţa San Marco, cea pe care Napoleon o numea “atelierul de desen al Europei”. De ce? Pentru că era o adevărată sursă de inspiraţie pentru vizitatori. Continuă să fie şi astăzi, chiar şi în cele mai ploioase zile. :-) Noroc cu arcadele care o înconjoară şi unde te poţi adăposti de picăturile de ploaie. Aşa am putut admira în voie toate punctele principale ale Pieţei: Basilica San Marco, Turnul Campanile, Palatul Dogilor sau Orologiul.

Obiectivul 8: Turnul Campanile

Dacă nu ai urcat încă în Turnul Campanile, îţi recomand să o faci. Biletul costă 8 euro, iar în vârful turnului de 99 de metri se urcă cu liftul. Odată ajuns acolo, vei fi răsplătit cu o vedere panoramică a Veneţiei, vei putea să observi fiecare străduţă şi canal în parte, iar Piaţa San Marco ţi se va dezvălui sub forma a două desene de şotron uriaşe. Dar nu şi când plouă şi bate vântul! Pentru noi, Campanile nu a fost o experienţă tocmai plăcută, deoarece am tremurat din toate încheieturile, cu o mână pe umbrelă şi una pe aparat. Mai venim, dar când e mai cald! :-)

Obiectivul 9: Basilica San Marco

Unul dintre lucrurile bune din acea zi ploioasă în Veneţia a fost că nu am aşteptat prea mult să intrăm în Basilica San Marco (când e cald, se spune că ai de aşteptat cel puţin 15 minute). De reţinut: intrarea cu ghiozdan nu este permisă în basilică (te vor îndruma la un vestiar de lângă Orologiu unde îl poţi depozita gratuit), motiv pentru care noi am vizitat-o pe rând şi cam pe repede înainte. Înăuntru vei urma un traseu care nu ar trebui să dureze mai mult de un sfert de oră  şi, atenţie, nu poţi face poze.

Ce am învăţat după o zi ploioasă în Veneţia? Că mai bine te încrezi într-un bar decât într-o umbrelă. Ne-am convins că Veneţia este frumoasă chiar şi plouată, dar i-am promis că ne vom întoarce să o vedem în adevărata ei splendoare. Adică pe timp de vară, într-un city break mai relaxat.