Ramen. L-am văzut prima oară în desene și filme japoneze, am poftit la el în cărțile lui Ryu Murakami și am decis că trebuie să-l încerc cât mai curând după ce m-am uitat la ”The Mind of a Chef” cu David Chang. Prima oară l-am mâncat acasă, într-o formă acceptabilă, cu carne de rață. O experiență pe care am repetat-o de multe ori de atunci. Ba chiar l-am încercat și în București. Dar l-am cunoscut cu adevărat în Berlin, la Cocolo, un loc fantastic despre care auzisem în povești foodie și pe care îl văzusem în poze, pe mai multe bloguri.

Am aterizat în Berlin la ora prânzului, cu o foame de lup(i). Anthony Bourdain spune că nu mănâncă niciodată în avion și că preferă să ajungă la destinație cu stomacul gol, tactică pe care am decis să o adoptăm și noi de ceva vreme. Așa că după un drum cu trenul regional de la aeroport în oraș, un check in rapid la Moxy Ostbanhof și o plimbare lungă prin Kreuzberg, ajungeam la Cocolo X-berg. Locația de pe Paul-Lincke-Ufer 39-40 este al doilea restaurant Cocolo din oraș, după ”instituția” din Mitte, de unde a pornit revoluția ramenului în Berlin.

Deschizând ușa ramen bar-ului, am avut impresia că suntem în Tokyo, nu în Berlin. Primul lucru care ne-a transpus pe cealaltă parte a globului a  fost bucătăria deschisă, deasupra căreia stă un noren (o perdea tradițională japoneză) inscripționat cu numele locului: Cocolo. Am rânjit când ni s-au oferit locuri la bar, chiar în fața tejghelei pe care se prepara totul, lângă un puști îmbrăcat hip hop, cu niște căști uriașe de gât și un bătrân stilat, la costum, cu ochelarii aburiți. Ambii păreau japonezi și-și sorbeau în voie zeama de ramen din niște boluri uriașe. Ne era clar: ajunsesem unde trebuie!

Ne-am luat repede un ceai de lămâie fierbinte și un sake cald și ne-am aruncat ochii pe meniu, unde 5-6 tipuri de ramen așteptau să le alegem. Ne făcusem temele dinainte și am optat pentru un Tonkotsu (9,5 euro) și un Wantan (9 euro). În câteva minute, bucătarii japonezi au pus supa în boluri, au lăsat-o să se împrietenească cu tăiețeii și au ”montat” restul ingredientelor.

Tonkotsu este poate cel mai celebru tip de ramen din lume. Supa este alb-gălbuie, semn că oasele de porc, grăsimea și cartilagiile au stat la fiert multe ore. La Cocolo, tonkotsu a venit cu piept de porc, câteva felii de porc poșat, ghimbir murat, ceapă verde, semințe de susan și ou. Ah, și cu o foaie de nori (algă) foarte crocantă, care a adăugat un gust sărat și marin supei.

Celălalt ramen venit la masă, Wantan, a fost o poveste frumoasă dintre câteva dumplings de creveți și mai multe felii de pui poșat. S-au înțeles de minune cu porumbul și, din nou, cu ghimbirul murat, ceapa verde și nori.

Devorând bolul cu ramen m-am simțit ca într-o cursă contra cronometru. Am încercat să mă bucur cât mai mult de supa fierbinte, să nu o las să se răcească câtuși de puțin și în același timp să nu neglijez deloc tăiețeii și celelalte ingrediente.  Mai mult decât atât, m-am asigurat că nu uit de jocul dintre bețele dintr-o mână și lingura din cealaltă. Iar la final, ca să închei ”cursa” cum trebuie, am sorbit și ultimele picături de supă sărată din bol. Tocmai aflasem ce este umami. :-)

La Cocolo Ramen X-Berg nu am stat la povești. Am venit, am mâncat și am plecat. Asta nu înainte ca toată echipa, de la chelnerițe la bucătari, să ne strige în cor un sincer ”Arigatou gozaimasu” (Mulțumesc!) când ne-am pregătit să ieșim pe ușă.

Legenda spune că dacă vrei să mănânci un ramen bun în București, îți iei un bilet de avion spre Berlin și mergi la Cocolo. Dacă nu vrei să stai la coadă și preferi un spațiu mai mare, alege locația din Kreuzberg, iar dacă vrei un feeling mai autentic și nu te deranjează să aștepți în jur de o oră pentru un loc alături de alți foodies, încearcă locația din Mitte. Noi am fost în ambele și confirmăm că ramen-ul e la fel de bun.

Despre Cocolo Ramen

• două locatii în Berlin (nu se fac rezervări)
• Cocolo Ramen Mitte, Gipsstraße 3 (L-D 18:00 – 24:00)
• Cocolo Ramen X-berg, Paul-Lincke-Ufer 39-40 (L-S 12:00 – 23:00, D 18:00 – 23:00)
• un bol de ramen costă între 7,5 și 9,5 euro
• un pahar de sake, o bere sau un pahar de vin costă 3 euro